10 aprilie 2009

Viata si testamentul Reginei Maria


Marie Alexandra Victoria s-a nascut la 29 octombrie 1875, in Eastwell Park (Marea Britanie), ca fiica a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei si principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg. Principesa Marie s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romanie, alaturi de care a condus mai tarziu destinul unui popor vitregit. In anul 1926 a trecut la ortodoxism, fiind botezata Maria. Calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. Datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat si ingrijit soldatii aflati in spitalele de pe front, ea a fost supranumita de popor: “Mama Regina”, “Mama ranitilor” sau “Regina soldat”.


Ultima dorinta scrisa la Balcic

Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea. Ea a devenit regina in 1914 si chiar daca la acea vreme, rolul femeilor in politica era mai mult decat redus, Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand. Dupa decesul sotului in 1927, fiul sau, Carol al II-lea a mostenit tronul si a izolat-o complet de viata publica. Balcicul devine locul sau de refugiu, un loc pe care incepand cu anul 1924 il infrumuseteaza an de an cu constructii noi si celebrele gradini exotice. Regina era iubita in Balcic. Pentru ca vila in care locuia semana cu o constructie musulmana, avand un turn precum un minaret si uneori Regina purta pe cap un fel de turban, locuitorii din Balcic o numeau Sultana. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria. Intre cele doua castele si-a trait viata de dupa 1930, o viata trista si chinuita de boala. Inima ei a incetat sa mai bata la 18 iulie 1938. Pentru ca a iubit din toata inima orasul Balcic, ultima dorinta a Reginei Maria a fost ca inima, detasata de restul trupului sa fie depusa sub lespezile bisericutei de la malul marii, Stella Maris. Au trecut mai bine de 70 de ani si inima ei inca nu si-a gasit odihna vesnica. Devenind din ce in ce mai constienta ca i se apropie sfarsitul, la 28 iunie 1933 Regina Maria si-a intocmit actele testamentare. Printr-o scrisoare zguduitoare isi exprima pentru ultima data dragostea pentru romani, poporul sau de adoptie. Prin testament cere urmasilor: „Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii Stella Maris ce am cladit-o, la marginea marii...” Ca executor testamentar, Regele Carol al II-lea era rugat sa indeplineasca aceasta ultima dorinta.”



Mai multe poze cu Regina Maria gasiti
aici


Inima Reginei zace la Muzeul National de Istorie

Medicii au separat inima de restul trupului si au asezat-o intr-o caseta din argint, de forma octogonala ce cantarea 561 de grame, apoi in interiorul sicriului, alaturi de trupul in pieptul caruia batuse timp de 62 de ani. Dupa slujba religioasa de la Palatul Cotroceni, in fata membrilor familiei si a apropiatilor, caseta cu inima Reginei Maria a fost invelita in doua drapele (Marea Britanie si Romania), simbolizand inceputul si sfarsitul. Trupul a fost dus la Curtea de Arges, iar caseta cu inima Reginei a fost pusa intr-o alta caseta mai mare realizata din argint aurit.


Cu mult timp inainte de moartea Reginei, Maurice Frement a fost cel care a creat acesta caseta, cu monturi de platina si pietre pretioase (307 briliante, safire si rubine). Ca o adevarata bijuterie, frumos lucrata, caseta poarta pe o fata inscriptia „Altetei sale Regale, Principesei Maria a Romaniei – Doamnele romane”, iar capacul are in centrul sau coroana regala, asezata pe steagul Regatului Romaniei. Pe fatete este inscriptionata monograma Mariei („M”) alaturi de stema Romaniei de dinainte de 1918. Cantareste nici mai mult, nici mai putin de 8,1 kg. Caseta dubla a stat in biserica din Cotroceni pana in luna septembrie 1938, cand a fost transportata pe mare, de la Constanta la Balcic, cu Bricul “Mircea”. Dupa funeralii, inima Reginei a fost asezata intr-o urna din marmura alba si depusa in capela Stella Maris din Balcic. Aici avea sa stea spre odihna aproximativ 2 ani. La 11 august 1938, conform documentelor testamentare, domeniul Balcic a revenit regelui Carol al II-lea, iar castelul Bran si imprejurimile, principesei Ileana. Dupa pierderea Cadrilaterului in 1940, inima a fost adusa la Bran, a doua resedinta a Reginei Maria, din initiativa principesei Ileana, chiar inainte ca administratia bulgara sa intre in posesia Balcicului. Caseta dubla a fost tinuta mai intai in bisericuta din lemn a castelului, apoi a fost depusa in anul 1941, intr-o capela sapata in stanca. Instaurarea regimului comunist si inlaturarea monarhiei, prin actul de la 30 decembrie 1947, au insemnat si pentru principesa Ileana calea unui exil de 43 de ani. In 1948, Castelul Bran intra in proprietatea statului, impreuna cu toate bunurile familiei regale, iar in 1956 este transformat in muzeu de istorie si arta medievala. Inima Reginei a ramas uitata in cripta din stanca pana la data de 5 iulie 1968, cand in fata amenintarii cu profanarea, a fost mutata in castel. Nu avea sa ramana prea mult aici, pentru ca in anul 1970, pretioasa caseta a fost transportata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, de pe Calea Victoriei, unde se pastreaza si astazi, in sala „Tezaur”. Unele voci spun ca cel mai bun loc pentru ramasitele Reginei este o biserica, pentru ca asa este crestinesc. Altii, ca ar trebui sa se uneasca in cele din urma cu trupul si sa fie depusa la Curtea de Arges. Ultima si cea mai corecta optiune ar fi respectarea dorintei Reginei - inima sa se intoarca in bisericuta de la Balcic. In orice caz, decat sa-i zaca ramasitele intr-un muzeu, oricare din aceste variante ar oferi respectul cuvenit unei Regine. Inteleg valoarea istorica a casetei si chiar faptul ca aceasta ar putea reprezenta un punct de interes pentru vizitatorii muzeului, dar nu inteleg de ce ramasitele pamantesti ale unui om care a iubit romanii si Romania trebuie sa fie tinute pe un raft prafuit.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu