Alice Photo

Sighisoara - orasul cetate

2010-10-16T21:12:00.000+03:00

O noua raza de soare

2010-07-07T16:06:00.000+03:00

Iarna la munte

2010-01-29T18:46:00.002+02:00

Ghetarul de la Scarisoara

2009-11-24T00:44:00.007+02:00

Drumul spre Pestera Scarisoara sau Ghetarul de la Scarisoara porneste din comuna Garda de Sus, situata pe valea Ariesului Mare, la 32 km amonte de Campeni (pe DN75). Un drum asfaltat de pe valea Ordancusei, de 23 km duce pana in catunul Ghetar. Pestera este localizata la 46°29′23″N 22°48′35″E si este sculptata in calcare de varsta Jurasic superior, dispuse pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale. Lungimea totala este de 720 m, denivelarea fiind de 105 m. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adancime si 60 de metri in diametru. La baza avenului se gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care permite accesul intr-o sala imensa, numita „Sala Mare”, cu un diametru de aproximativ 47 m. Aceasta se continua spre NV cu Sala "Biserica", principala atractie turistica a pesterii, iar in partea de sud se deschide intrarea larga de 15 m si inalta de 7 m a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu Rezervatia Mare a pesterii. Principala "resursa" stiintifica si turistica a pesterii este blocul de gheata, cu un volum de 75.000 m3 si o grosime medie de 16 m (forajul efectuat in februarie 2003 a ajuns la o adancime maxima de 22,53 m). Se gaseste cantonat in Sala Mare, formand planseul acestei sali, de unde se prelungeste sub forma unor "limbi de gheata" in Rezervatia Mare, Biserica si Rezervatia Mica. In aceste trei sali, la o oarecare distanta de blocul de gheata se dezvolta stalagmite de gheata, cu dimensiuni variabile, de la cativa cm la peste 10m (in Biserica). Spre deosebire de blocul de gheata care are are o varsta aproximativa de 3500 ani, stalagmitele de aici se pot topi de la un an la altul.

Traseu la Cascada Varciorog

2009-09-30T20:08:00.004+03:00

Cascada Varciorog se afla la o distanta de 3 km de zona turistica Arieseni si 7 km de comuna Vartop, la o altitudine de 1090m. Din DN75 urmam un drum forestier, pe traseul marcat cu punct galben, de-a lungul vaii Varciorog (afluent al raului Alb), distanta pana la cascada fiind de aproximativ 4,5 km. Traseul este de aproximativ 2 ore, distanta ce trebuie parcursa din soseaua nationala pana la cascada si inapoi. Peisajul este salbatic, drumul este putin anevoios, dar pana la urma merita efortul, pentru a vedea o cadere de apa de 15 metri. Pentru frumusetea ei, zona cascadei a fost declarata rezervatie peisagistica. Pentru cei interesati, in apropierea cascadei se afla si o galerie de mina parasita. Mai poate fi vazuta aici o grota in stanca la cca 50 m de cascada in directia nord, de unde se poate urca si la Varful Piatra Graitoare.

Pestera ursilor

2009-08-09T11:08:00.009+03:00

Daca ajungeti in Muntii Apuseni, mai exact in apropierea localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, din judetul Bihor nu ratati o vizita la Pestera ursilor. Se poate ajunge cu masina chiar pana la gura pesterii urmand indiciile: pe DN-76 (Oradea-Deva), apoi drumul spre DJ-763, inca 16 km, puntru cei mai dotati tehnic pentru calatorii, coordonatele GPS = N 46.55460; E 22.56960. Este un loc fantastic, unicat prin aglomerarea de formatiuni speologice: stalactite si stalagmite. Vizitarea dureaza aproximativ 45 de minute, in grupuri conduse de ghizi autorizati. Temperatura in pestera este +10°C (constanta) iar umiditatea de 97%. Se poate vizita pe tot parcursul anului, zilnic intre orele 10-17, mai putin in zilele de luni cand este inchis. Pestera era un loc de adapost pentru "ursii de caverna" (Ursus spelaeus), animale care au disparut in urma cu aproximativ 15 mii de ani. Se presupune ca la un moment dat intrarea in peşteră a fost blocata de o stanca prabusita si au ramas blocati aici peste 140 de urs. Acestia au ajuns in timp sa se atace reciproc din lipsa de mancare si astfel au murit. Povestea lor si frumoasa pestera creata de natura au fost descoperite in anul 1975 cand in zona se efectuau lucrari de exploatare a calcarului. In urma unei dinamitari s-a creat deschiderea in pestera. Primul care a coborat prin putul creat a fosat minerul Traian Curta, care impins de curiozitate a urmat cursul pesterii pana in sala mare. La doar cateva zile un grup de speologi a cercetat zona. Tone de oase apartinand ursilor de caverna au găsite împrăştiate în întreaga peşteră si de aici i se trage si numele de "Pestera ursilor". Pestera are o lungime de peste 1.500 de metri, dispusa pe doua nivele, din care doar 488 pot fi parcursi de turisti, restul fiind rezervati cercetarilor stiintifice.

Un galben infinit...

2009-06-26T16:44:00.001+03:00

La munte cu mic, cu mare...

2009-06-18T15:33:00.001+03:00

O noua primavara...

2009-04-19T20:45:00.004+03:00

Viata si testamentul Reginei Maria

2009-04-10T19:31:00.020+03:00

Marie Alexandra Victoria s-a nascut la 29 octombrie 1875, in Eastwell Park (Marea Britanie), ca fiica a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei si principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg. Principesa Marie s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romanie, alaturi de care a condus mai tarziu destinul unui popor vitregit. In anul 1926 a trecut la ortodoxism, fiind botezata Maria. Calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. Datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat si ingrijit soldatii aflati in spitalele de pe front, ea a fost supranumita de popor: “Mama Regina”, “Mama ranitilor” sau “Regina soldat”.

Ultima dorinta scrisa la Balcic

Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea. Ea a devenit regina in 1914 si chiar daca la acea vreme, rolul femeilor in politica era mai mult decat redus, Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand. Dupa decesul sotului in 1927, fiul sau, Carol al II-lea a mostenit tronul si a izolat-o complet de viata publica. Balcicul devine locul sau de refugiu, un loc pe care incepand cu anul 1924 il infrumuseteaza an de an cu constructii noi si celebrele gradini exotice. Regina era iubita in Balcic. Pentru ca vila in care locuia semana cu o constructie musulmana, avand un turn precum un minaret si uneori Regina purta pe cap un fel de turban, locuitorii din Balcic o numeau Sultana. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria. Intre cele doua castele si-a trait viata de dupa 1930, o viata trista si chinuita de boala. Inima ei a incetat sa mai bata la 18 iulie 1938. Pentru ca a iubit din toata inima orasul Balcic, ultima dorinta a Reginei Maria a fost ca inima, detasata de restul trupului sa fie depusa sub lespezile bisericutei de la malul marii, Stella Maris. Au trecut mai bine de 70 de ani si inima ei inca nu si-a gasit odihna vesnica. Devenind din ce in ce mai constienta ca i se apropie sfarsitul, la 28 iunie 1933 Regina Maria si-a intocmit actele testamentare. Printr-o scrisoare zguduitoare isi exprima pentru ultima data dragostea pentru romani, poporul sau de adoptie. Prin testament cere urmasilor: „Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii Stella Maris ce am cladit-o, la marginea marii...” Ca executor testamentar, Regele Carol al II-lea era rugat sa indeplineasca aceasta ultima dorinta.”

Mai multe poze cu Regina Maria gasiti aici

Inima Reginei zace la Muzeul National de Istorie

Medicii au separat inima de restul trupului si au asezat-o intr-o caseta din argint, de forma octogonala ce cantarea 561 de grame, apoi in interiorul sicriului, alaturi de trupul in pieptul caruia batuse timp de 62 de ani. Dupa slujba religioasa de la Palatul Cotroceni, in fata membrilor familiei si a apropiatilor, caseta cu inima Reginei Maria a fost invelita in doua drapele (Marea Britanie si Romania), simbolizand inceputul si sfarsitul. Trupul a fost dus la Curtea de Arges, iar caseta cu inima Reginei a fost pusa intr-o alta caseta mai mare realizata din argint aurit.

Cu mult timp inainte de moartea Reginei, Maurice Frement a fost cel care a creat acesta caseta, cu monturi de platina si pietre pretioase (307 briliante, safire si rubine). Ca o adevarata bijuterie, frumos lucrata, caseta poarta pe o fata inscriptia „Altetei sale Regale, Principesei Maria a Romaniei – Doamnele romane”, iar capacul are in centrul sau coroana regala, asezata pe steagul Regatului Romaniei. Pe fatete este inscriptionata monograma Mariei („M”) alaturi de stema Romaniei de dinainte de 1918. Cantareste nici mai mult, nici mai putin de 8,1 kg. Caseta dubla a stat in biserica din Cotroceni pana in luna septembrie 1938, cand a fost transportata pe mare, de la Constanta la Balcic, cu Bricul “Mircea”. Dupa funeralii, inima Reginei a fost asezata intr-o urna din marmura alba si depusa in capela Stella Maris din Balcic. Aici avea sa stea spre odihna aproximativ 2 ani. La 11 august 1938, conform documentelor testamentare, domeniul Balcic a revenit regelui Carol al II-lea, iar castelul Bran si imprejurimile, principesei Ileana. Dupa pierderea Cadrilaterului in 1940, inima a fost adusa la Bran, a doua resedinta a Reginei Maria, din initiativa principesei Ileana, chiar inainte ca administratia bulgara sa intre in posesia Balcicului. Caseta dubla a fost tinuta mai intai in bisericuta din lemn a castelului, apoi a fost depusa in anul 1941, intr-o capela sapata in stanca. Instaurarea regimului comunist si inlaturarea monarhiei, prin actul de la 30 decembrie 1947, au insemnat si pentru principesa Ileana calea unui exil de 43 de ani. In 1948, Castelul Bran intra in proprietatea statului, impreuna cu toate bunurile familiei regale, iar in 1956 este transformat in muzeu de istorie si arta medievala. Inima Reginei a ramas uitata in cripta din stanca pana la data de 5 iulie 1968, cand in fata amenintarii cu profanarea, a fost mutata in castel. Nu avea sa ramana prea mult aici, pentru ca in anul 1970, pretioasa caseta a fost transportata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, de pe Calea Victoriei, unde se pastreaza si astazi, in sala „Tezaur”. Unele voci spun ca cel mai bun loc pentru ramasitele Reginei este o biserica, pentru ca asa este crestinesc. Altii, ca ar trebui sa se uneasca in cele din urma cu trupul si sa fie depusa la Curtea de Arges. Ultima si cea mai corecta optiune ar fi respectarea dorintei Reginei - inima sa se intoarca in bisericuta de la Balcic. In orice caz, decat sa-i zaca ramasitele intr-un muzeu, oricare din aceste variante ar oferi respectul cuvenit unei Regine. Inteleg valoarea istorica a casetei si chiar faptul ca aceasta ar putea reprezenta un punct de interes pentru vizitatorii muzeului, dar nu inteleg de ce ramasitele pamantesti ale unui om care a iubit romanii si Romania trebuie sa fie tinute pe un raft prafuit.

Balcic...

2009-04-02T20:49:00.011+03:00

Este un orasel situat in nord-estul Bulgariei, regiunea Dobrici, la o distanta de aproximativ 60 km de Vama Veche, 42 km de Varna si 6 km de statiunea Albena. El a apartinut Romaniei incepand cu anul 1913 impreuna cu restul Dobrogei de Sud, reprezentand o recompensa adusa Regatului pentru participarea la cel de-al Doilea Razboi Balcanic (iunie-august 1913). Prin semnarea Tratatului de pace de la Caraiova pe 7 septembrie 1940, Cadrilaterul, cum a fost denumita aceasta zona, inclusiv orasul Balcic a devenit teritoriu bulgaresc. Cat timp a fost oras romanesc, Balcicul s-a transformat intr-o statiune luxoasa, pentru ca aici, Casa Regala a Romaniei a desfasurat un amplu proiect de amenajare urbana si peisagera. Balcic a devenit si resedinta preferata a Reginei Maria pentru care s-a construit castelul inconjurat de o frumoasa gradina botanica, unicat in Europa centrala si de est. In aceasta gradina exista astazi peste 3.000 de specii de plante rare si exotice, intreg complexul fiind numit de bulgari Tenha Yuva (Cuibul Linistit). De altfel, locul i-a fost atat de drag reginei, incat ultima sa dorinta a fost ca dupa moarte sa fie depusa inima ei in bisericuta de la Balcic. Nu si-a gasit linistea nici acum, dar s-a nascut o adevarata poveste despre inima Reginei Maria. In prezent, Balcic a ajuns cea mai „vanduta“ atractie turistica a bulgarilor, evident folosindu-se din plin de ce au investit romanii, cu mult timp in urma. O vreme a fost supranumit Orasul Alb, din cauza versantilor de calcar din jur si din aceleasi motive, tarmului i s-a spus Coasta de Argint. Este o zona total diferita de litoralul romanesc, un relief stancos, un tarm cu golfulete si insulite, pana si culoarea apei pare alta. Daca ajungeti vreodata prin zona nu ratati o vizita la castelul Reginei Maria si gradina sa botanica, pentru ca sunt convinsa ca nu o sa va para rau.

Litoralul bulgaresc... exemplu de urmat

2009-03-26T12:00:00.006+02:00

Nu am fost atrasa in mod deosebit de o vacanta in Bulgaria, mai ales ca auzeam destul de des la stiri tot felul de povesti neplacute. Imi imaginam ca fata de litoralul romanesc diferenta nu poate fi prea mare, bulgarii fiind si ei saraci, poate chiar mai mult decat noi. In aceste conditii am considerat ca nu merita efortul sa merg pana acolo. Si uite ca pana la urma, am ajuns sa vad ce nu credeam ca poate fi adevarat. Am plecat pentru un weekend impreuna cu colegii, in teambuilding si asa am aflat ce inseamna sa stii sa-i atragi pe turisti. Daca ai fost o data cu siguranta iti doresti sa mai ajungi la Nisipurile de Aur, la Balcic, Albena si ce statiuni mai au ei pe acolo. Multe cunostinte laudau initiativa bulgarilor de a dezvolta si a exploata ce au frumos, conditiile excelente de cazare si masa. Asa se face ca litoralul bulgaresc a devenit o adevarata masina de facut bani, pentru ca stiu sa ofere servicii mult mai bune decat la noi. Sa ne mai miram de ce se fac rezervari incepand de la Craciun pentru o vacanta de o saptamana in luna august? Si nu incape indoiala ca totul este la jumatate de pret, toti angajatii stiu macar o limba de circulatie internationala iar in cei 300 de euro pentru o persoana intra nu doar o vacanta de 10 zile ci si mancare cat poti duce, acces gratuit la piscina, masaj, cosmetica, discoteca, etc. Uite ca le-am facut si reclama, dar intentia mea este de a arata ca se poate. Daca si la noi lucrurile ar sta macar pe jumatate asa, poate criza care a cam golit buzunarele romanilor nu ii va indemna sa bage si ultimele resurse financiare tot in buzunarele bulgarilor. Poate ca cei care vor sa faca bani din turism se vor uita in curtea vecinului si ne vor oferi noua romanilor, o vacanta cu liniste si relaxare, nu cu dureri de cap. Macar sa ne ridicam la nivelul bulgarilor in materie de turism si apoi sa avem pretentii sa ne vina turisti. Frumoasa tara avem...pacat ca e locuita.

Aproape de natura

2009-03-12T15:31:00.003+02:00

Epava de la Costinesti

2009-03-12T13:58:00.002+02:00

Despre epava de la Costinesti au aparut diverse legende, dar din 1968 pana acum nu s-a aflat adevarul adevarat al naufragierii pe malul romanesc al Marii Negre. Vasul se numea “Evanghelia” si naviga sub pavilion grecesc, unele surse sustin ca a apartinut vestitului magnatul Marco Aristotel Onassis, denumit şi “Grecul de Aur”. Daca intram pe taramul zvonurilor si se pare ca nu prea avem alta solutie, se spune ca, grecul s-a inteles cu capitanul sa esueze sau sa scufunde vasul, cu intentia de a incasa banii de asigurare, pentru ca nava mai avea drept de navigatie doar 2 ani. Se mai spune ca vaporul a esuat din cauza conditiilor de vizibilitate redusa, in timpul unei furtuni. Noaptea tarziu, vasul s-a apropiat foarte mult de mal, capitanul avand convingerea ca se afla in vecinatatea portului Constanta. Carena vasului a ramas blocata intre doua stanci in forma de V. Datorita costurilor mult prea mari de recuperare, ea a fost abandonata, intrand ulterior in patrimoniul statului roman si devenind simbolul Costinestiului. Parca impinsa de curiozitate si de un defect profesional am vrut sa aflu mai multe. Am scotocit prin toate paginile de internet si am mai gasit informatia amuzanta ca la momentul cu pricina, vasul era incarcat cu portocale si cum pe vremea comunistilor portocalele erau destul de rar intalnite prin magazine, localicii s-au bucurat sa manance gratis din marfa abandonata. Cat o fi adevar si cat fabulatie numai cei ce au vazut pot spune. Prin anii ’60 Costinestiul era un sat de pescari si pare greu de crezut ca un capitan ar fi putut confunda zona cu portul din Constanta. Dincolo de acest aspect, de ce sa vrea un armator plin de bani sa scape de un vas cu care putea sa mai transporte marfa cel putin 2 ani? Poate ca exact misterul cu care a fost invaluita aceasta esuare a dat nastere la tot felul de speculatii. Spre surprinderea mea am mai gasit niste informatii interesante, cum ca vasul a fost initial englezesc si construit pentru convoaiele atlantice. Pentru cei pasionati de epava de la Costinesti postez aceste date asa cum le-am gasit, link-uri cu ce au mai scris si altii, plus cateva imagini ale vasului, tot de pe net, unele din vremea cand purta numele englezesc, altele mai detaliate cu epava. Sincer eu nu sunt un bun inotator si nici nu cred ca as pune vreodata piciorul pe epava, de aceea nu ma pot lauda cu poze proprii...decat de la distanta.

Built: Harland-Wolffs, Belfast
ON: 16519
Dimensions: 431.4 x 57.3 x 33.6 feet
Tonnage: Gross: 7355 Net: 5120
Propulsion: 6-Cyl 2 S.C.S.A. Burmeister & Wain oil engine by the shipbuilder
Type: Refrigerated Cargo Liner
Launched: 28/5/1942 (Yard No. 1120) as Empire Strength for the Ministry of War Transport (Blue Star Line Ltd. managers)
Completed: 12/1942
Purchased: 15/3/1946 by Frederick Leyland & Co. Ltd., (Blue Star Line Ltd. managers) and renamed Saxon Star
Transferred: 1950 to Lamport & Holt Line Ltd., Liverpool
Transferred: 1954 to Booth S.S. Co. Ltd., Liverpool
Transferred: 1959 to Blue Star Line Ltd.
Sold: 8/1961 to D. L. Street Ltd., Cardiff for Ł117,000 and renamed Redbrook
Sold: 1965 to Hegif Compania Naviera S.A., Greece and renamed E. Evangelia
Grounded: 15/10/1968 of Constantza, Rumania and became a total loss

http://www.dezvaluiri.ro/exclusiv/278.html

http://www.independent-al.ro/vip/onassis-cel-mai-bogat-om-al-secolului--xx.html

Din vremea cand se numea Saxon Star

La poalele muntilor Piatra Craiului

2009-03-10T12:04:00.000+02:00

Valea Crapaturii

2009-03-09T18:55:00.001+02:00

Masivul Piatra Craiului din Carpatii Meridionali este o atractie pentru iubitorii de vacante la munte. Toata aceasta zona, situata in apropierea Muntilor Bucegi, la circa 30 km de Brasov, a fost declarata zona protejata, sub denumirea de Parcul National Piatra Craiului. Peisaje spectaculoase si o combinatie uimitoare intre peretii masivi din calcar si verdele intens al padurilor de conifere. Aici pot fi admirate monumente ale naturii precum Floarea de Colţ, Garofiţa Pietrei Craiului sau Capra neagra. Parcul National Piatra Craiului se intinde pe o suprafata de 14.800 ha, pe raza judeţelor Brasov si Arges. Pentru a descoperi aceste locuri minunate pornim pe traseele montane marcate, ce pornesc din zona orasului Zarnesti, dar si din comuna Moeciu sau satul Pestera. Valea Crapaturii este unul dintre drumurile neprietenoase de patrundere in masiv. El desparte practic doua sei, Saua Crapaturii si Saua Curmaturii, care impreuna, formeaza sectorul de trecere de la Piatra Mica la traseul abrupt al Pietrei Craiului. Pentru a ajunge in Valea Crapaturii parasim drumul care duce spre Plaiul Foii indreptandu-ne pasii spre poienile terasate de sub Muntele Piatra Mica. Lasand in urma poteca lina apar si provocarile. Vegetatia bogata in prima parte a traseului da impresia unei jungle virgine, apoi apare un prim perete de calcar care parca ne impune drumul. Ocolim prin dreapta lui si descoperim Valea Crapaturii. Abia de acum incepe greul: grohotis, stanci, pante abrupte, forme de relief foarte variate (pereti, muchii, hornuri) ce ofera un adevarat paradis pentru alpinisti. Urcusul sustinut pe Valea Crapaturii, urmand semnul banda galbena, vreme de trei ore, pana in Saua Crapaturii, nu e dificil, dar totusi solicitant. Cu toate acestea ofera si posibilitatea contemplarii peisajului. La capatul superior al Vaii Crapaturii, chiar la baza Acului Crapaturii, dam de un izvor – Sipotul Crapaturii la alt.de 1530m. Mai apoi, trecand pe langa stancile in forma de turnuri, ajungem intr–un punct important al traseului, de unde poate fi admirata panorama. Este Saua Crapaturii, locul de popas si de rascruce a unor trasee: spre cabana Curmatura – 15–20 minute; spre virful Turnu – 2,5 ore; spre Piatra Mica – o ora. Noi coboram spre Cabana Curmatura si suntem intampinati de cei doi caini ciobanesti, vedetele locului. Nu am ajuns inca pe creste, unde se spune ca peisajele iti taie respiratie. Nu este insa timpul pierdut, o alta incursiune in inima muntelui este binevenita oricand. De altfel, salbaticia acestui versant, cu fascinanta lui dantelarie de piatra este ca un magnet si face pe oricine sa se reintoarca la el. Sunt sigura ca aveti ce vedea...

Acul Crapaturii

2009-03-09T18:22:00.000+02:00

Detalii...

2009-03-08T19:42:00.000+02:00

Cerul...

2009-03-08T19:37:00.000+02:00

Traseu la cascada Duruitoarea

2009-03-07T19:38:00.000+02:00

Cascada Duruitoarea este una dintre cele mai frumoase si mai zgomotoase creatii ale naturii, din Romania. Situata in Masivul Ceahlau, (la 1.021 m altitudine) si formata pe Paraul Rupturii, apa cascadei cade de la aproximativ 100 m inaltime si este despartita de un prag in doua parti distincte. Zgomotul produs de caderea de apa se aude de la mare distanta si de aici i se trage si numele. Poate fi intalnita pe traseul ce pleaca din statiunea Durau spre cabana Dochia, pe traseul montan, marcat cu o cruce rosie. Acesta este unul din primele trasee marcate in Ceahlau, strabatut si de scriitorul Al.Vlahuta. Aici ai parte de o farama de salbaticie in natura, eu am ajuns in zona dupa ce fusese o furtuna care ravasise padurea.

Alte imagini din Pestera

2009-03-07T19:11:00.000+02:00

Satul Pestera - comuna Moeciu

2009-03-07T12:18:00.000+02:00

Satul Pestera este localizat in comuna Moeciu, din judetul Brasov, la aproximativ 10 Km de Castelul Bran. Mai exact, mergeti la poalele Muntilor Piatra Craiului (altitudinea de 1200 m), zona ce face parte din Parcul National Piatra Craiului. Daca visati la o vacanta linistita e cea mai buna recomandare. Aici aerul este curat, ai parte de liniste si peisaje unice, dar si de oameni ospitalieri cu care te imprietenesti foarte usor. Putini sunt cei care au auzit de acest satuc de munte superb, de unde poti admira Bucegii in toata splendoarea lor, poposind la baza unui alt munte – Piatra Craiului.

Manastirea Sihastria

2009-03-06T18:05:00.001+02:00

Manastirea Sihastria se afla la 20 km de orasul Targu Neamt, in localitatea Vanatori, pe soseaua ce duce spre Pipirig – Vatra Dornei. Ansamblu arhitectural se intinde pe un platou insorit din coasta muntelui, in asa numita “Poiana a lui Atanasie”, dupa numele celui care a ctitorit aici prima biserica. Istoria locului spune ca episcopul Ghedeon de Husi este cel care a ridicat mai tarziu o mica biserica din lemn si cateva chilii, pe la 1655. Desele incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea au facut ca aceasta biserica sa ajunga o ruina, in jurul anului 1730. Ea a fost reconstruita din piatra in 1740 de episcopul Ghedeon al Romanului si apoi refacuta in 1824 din piatra de rau si caramida, dupa ce a fost incendiata de turci. Din ansamblul constructiilor, biserica centrala prezinta un interes deosebit, datorita faptului ca mesterul a reluat stilul clasic al bisericilor moldovenesti. Atat interiorul, cat si exteriorul bisericii sunt lipsite de bogata ornamentatie intalnita la marile ctitorii voievodale. Singurele ornamente interioare, cu semnificatie liturgica, sunt strugurii executati din ipsos, fixati la fiecare unghi si varf de arc. Are catapeteasma sculptata in lemn de tei si poleita cu aur. Vechea pictura in tempera s-a degradat in urma unui alt incendiu ce a avut loc in 1941. Biserica a fost repictata integral in fresca, intre anii 1986-1988, de pictorul bisericesc Vartolomeu Florea. Manastirea mai cuprinde turnul clopotnita construit in 1825, un paraclis si o biserica noua sfintita in 1997, cu hramul Sf. Teodora de la Sihla. Aici a trait si parintele Ilie Cleopa intre anii 1929-1998 (cu cateva intreruperi). El s-a nascut la 10 aprilie 1912 in comuna Sulita, judetul Botosani, primind din botez numele Constantin. Parintele Cleopa a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii, aceasta ispitire canonica fiind randuita de staretul Ioanichie Moroi.

Ipotesti – o gura de rai

2009-03-05T15:17:00.001+02:00

La aproximativ 10 km de Botosani se afla Ipotesti, un satuc linistit, neschimbat parca de vremurile ce au trecut peste el. Neavand alt merit in afara de acela ca aici s-a nascut si a copilarit poetului Mihai Eminescu - Luceafarul poeziei ramanesti, acest taram moldav a devenit un loc de atractie pentru vizitatorii melancolici. Spun melancolici pentru ca dincolo de itinerariul memoralistic la casa si bisericuta familiei Eminovici, la circa 4 km de Ipotesti se afla in padurea Baisa, lacul cu nuferi galbeni, foarte des evocat de catre Eminescu in poeziile sale. Odata ajunsi aici pasii se indreapta usor prin desisul padurii pe o cararuie de acces amenajata cu dale de piatra, iar simturile descopera natura in forma sa nealterata. Eminescu a fost un poet al iubirii, al tainelor sufletului si poate ca peisajul fascinant de aici a fost o muza perfecta. Pe marginea lacului te cuprinde o stare poetica si iti vin in minte franturi din versurile eminesciene. Aproape ca uiti de tot si de toate, cat timp zabovesti in acest spatiu paradiziac.Cantecul pasarelelor, clipocitul apei, foşnetul frunzelor si freamatul copacilor in adierea vantului , lumina scanteietoare de pe lac, bazaitul albinelor si "concertul" broastelor alcatuiesc un spectacol fascinant.

Manastirea Secu

2009-03-05T14:39:00.001+02:00

Manastirea Secu se gaseste la aproximativ 22 km de orasul Targu Neamt, pe valea paraului Secu (DC 160), in stanga soselei care duce spre Pipirig si Poiana Largului, peste Muntele Petru Voda. Ea pare o adevarata fortareata, inconjurata de ziduri impunatoare, ce depasesc in unele locuri grosimea de 3 m si inaltimea de 9 m, iar la colturile incintei au fost construite puternice turnuri de aparare. Prima asezare calugareasca in aceste locuri dateaza din anul 1530, cand un calugar de la Manastirea Neamt a avut initiativa ridicarii unui schitul care apoi i-a purtat numele: Schitul lui Zosima. Petru Rares a ridicat si el la Secu, pe locul actualului cimitir o biserica voievodala, inconjurata mai apoi cu zid din dorinta fiiilor acestuia si sotia Elena Doamna. Spre sfarsitul veacului al XVI-lea, constructiile din jurul Schitului lui Zosima erau slabite de vreme si chiar biserica zidita de Petru Rares, din cauze necunoscute, se afla in ruina. In anul 1602 vechiul lacas a fost abandonat si s-a construit actuala ctitorie a lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche. Constructiile ce alcatuiesc astazi complexul manastiresc de la Secu nu dateaza toate din aceeasi perioada. In anul 1850 i sa refacut bisericii pictura interioara aproape in intregime si tot atunci s-a reinnoit catapeteasma. Zidurile incintei si turnurile de aparare au suferit interventii si refaceri in timpul domnului Moldovei, Vasile Lupu. Celelalte cladiri ale manastirii, in forma lor actuala, cu exceptia laturei de sud, dateaza din perioada ce a urmat incendiului naprasnic din 1821, provocat de asediul turciilor in manastire.

Cetatea Râşnov

2009-03-03T21:47:00.000+02:00

La circa 15 km departare de orasul Brasov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecatoarea Bran – batrana cetate a Brasovului de capitala de odinioara a Tarii Romanesti, Campulung Muscel, se afla orasul Râşnov. Pe un deal stancos, localnicii au construit o cetate cu acelasi nume pentru a se apara de atacurile turcilor si tatarilor. Prima mentiune documentara despre cetatea taraneasca a Râşnovului dateaza din anul 1335 cand tatarii ce au navalit in Ţara Bârsei, au pustiit intregul tinut, dar nu au putut trece de zidurile cetatii. Zidurile au un traseu neregulat, inaltimi de pana la 5 metrii si latime in unele locuri de 1,5 metri. Turnurile cetatii si zidurile au fost acoperite cu tigla pentru a preveni eventualele incendiile cauzate de asediatori. Datorita faptului ca cetatea are o sursa de apa in interior - o fantana adanca de 143 de metri – a capatat reputatia de cetate de necucerit. Cei refugiati aici puteau face fata unor asedii lungi, atacatorii fiind nevoiti sa renunte dupa lungi incercari. Aceasta fantana a fost sapata de doi prizonieri turci cu promisiunea ca la finalizarea ei vor fi eliberati. Prizonierii au sapat timp de 17 ani, timp in care au scris versete din Coran pe peretii fantanii (vizibile si azi). Soarta lor a ramas neclara in istorie, unii spun ca ar fi fost lasati sa plece, altii ca ar fi fost executati. Cetatea a dainuit pana in 1718 cand a fost partial distrusa de un incendiu iar in 1802 a fost avariata de un cutremur. Ce a mai ramas din ea se poate vizita astazi, aici fiind amenajata si o expozitie legata de viata si ocupatia locuitorilor cetatii, de-a lungul vremii.

Atractie turistica ignorata - Slanic Prahova

2009-03-03T21:17:00.001+02:00

Slanicul are o istorie ce se leaga de zacamantul de sare, exploatare ce se datoreaza spatarului Mihai Cantacuzino. Intentionand sa deschida aici o mina, acesta a cumparat in 1685 jumatate din mosia Slanic apoi, in 1694 cealalta jumatate. Informatiile de actualitate arata ca acum in Slanic se afla cea mai mare salina a Europei si rezervatia naturala Muntele de Sare. Putini sunt cei care stiu fascinanta poveste cu Grota Miresei care spune ca pe la 1914 a fost botezata astfel dupa mireasa localnica ce s-a aruncat din varful Muntelui de Sare in apele sarate, la patru zile dupa nunta. Langa Grota Miresei se afla Lacul Baciului, cu o mare concentratie de sare, de circa 300%, care s-a format prin prabusirea unei mine de sare si are o adancime maxima de 32 m.Vara, concentratia hipersalinica poate tine la suprafata un om fara ca acesta sa miste macar un deget, stand pe spate ar putea sa citeasca ziarul linistit. Vizitarea minei Unirea si aerul sarat inspirat doar cateva ore este nemaipomenit pentru tratarea bolilor respiratorii, in special astm, dincolo de faptul ca este interesant sa cobori 200 m in subteran, adica vreo 70 de etaje. Promit sa revin cu mai multe poze...

Gingasie, puritate, sinceritate...

2009-02-26T21:10:00.001+02:00

O vizita timida la Tulcea...

2009-02-23T20:26:00.000+02:00

Poate ca nu m-as fi gandit niciodata sa merg in Tulcea daca nu se ivea un eveniment fericit in familie la care nu puteam lipsi. Nunta unei rude prin alianta a creat ocazia unei mici vacante in Delta Dunarii, ce-i drept cam scurta si timida. Am vazut putin si am ramas cu o dorinta puternica de a revedea aceste locuri si nu numai. Delta Dunarii pe care o stiu mai mult din poze si descrieri de album arata superb. Sper sa recunosc imaginile din albume fara a oferi la pachet si dezamagirea de care se tot vorbeste. Poluarea si nepasarea celor care ar trebui sa aiba grija de aceste zone deosebite par sa fie cei mai mari dusmani ai locului...

Lumea povestilor...

2009-02-17T11:44:00.000+02:00

Insusi Ion Creanga ar invidia celebritatea povestilor sale, daca ar mai fi printre noi sa vada ce au pus la cale consatenii sai. Un humulestean destoinic a realizat un loc special in care oricine doreste se poate familiariza cu lumea minunata a povestilor. Scene cunoscute pe care ni le-am imaginat cu totii in copilarie au fost reconstituite pana in cele mai mici detalii, iar viata satului din care s-a inspirat povestitorul a prins contur intr-un spatiu clar delimitat. Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Danila Prepeleac, Fata babei si fata mosneagului, Mos Ion Roata sau Ursul pacalit de vulpe sunt personaje pe care, cu siguranta atat cei mari cat si cei mici, ar fi incantati sa le vada. Gard in gard cu Muzeul memorial Ion Creanga din Humulesti se afla acest parc al povestilor unic in tara, unde ati putea sa va amintiti de copilarie.

Vulcanii noroiosi

2009-02-16T17:54:00.001+02:00

Un peisaj unic pentru Romania si chiar pentru Europa, intins pe circa 30 de hectare, l-am localizat în Subcarpatii de Curbura , in localitatea Berca din judetul Buzau. Vulcanii noroiosi de aici reprezinta o rezervatie geologica naturala, acestia fiind formati datorită eruptiilor de gaze naturale care vin din pamant, de la peste 3.000 de metri adancime, antrenand spre suprafata namol si apa. Fenomenul poate fi observat in doua locatii separate, numite Pâclele Mari (coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) şi Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E). Acesti vulcani au aceiasi structura ca si vulcanii adevarati, în interiorul lor producandu-se procese similare. Avem de-a face cu niste vulcani in miniatura la care conurile nu depasesc 5-6 metri inaltime, iar adancimea de la care este aruncata spre suprafata "lava" este mult mai mica. Gazele imping spre suprafata apa amestecata cu argila. Namolul format iese la suprafata si in contact cu aerul se usuca, formand niste structuri conice asemanatoare vulcanilor adevarati. Se cunosc pe glob in total circa 1.100 de vulcani noroiosi, dar foarte putini se afla pe continentul european, vulcani asemanatori fiind doar in Azerbaidjan. Multi dintre ei exista sub mari, cum ar fi spre exemplu vulcanii noroiosi din apele Norvegiei, cei din marile Caspica şi Barents. In afara Europei, fenomene similare se pot observa in Siberia, Australia si insula Trinidad din Caraibe.

In linistea Manastirii Agapia

2009-02-15T21:13:00.000+02:00

Manastirea Agapia, denumită şi Manastirea Agapia Noua pentru a putea fi diferentiata de Schitul Agapia Veche, este situata intre culmile Subcarpatilor Moldovei, în valea paraului Agapia din judetul Neamt, la 9 km de Targu Neamt. A fost construită între anii 1642-1647, intr-un cadru natural deosebit de pitoresc. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861. De-a lungul vremii, aici au luat fiinta doua asezaminte: primul, aflat in padurea de pe coasta, numit Agapia din Deal, ce dateaza de la jumatatea secolului al XVI-lea si al doilea, numit Agapia din Vale, inaltat in 1642-1644 de Gavril Coci, frate al domnitorului Vasile Lupu. Din 1968 manastirea adaposteste o colectie de arta renumita cuprinzand icoane de argint sau poleite cu aur, din secolele XVII-XVIII, unele chiar pictate de Nicolae Grigorescu, evanghelii cu ferecaturi de arta, obiecte de cult din metale pretioase, broderii cu fir de aur si argint, covoare moldovenesti tesute cu maiestrie. Scriitorul Alexandru Vlahuta si-a construit, mai sus de manastire, o casuta cu cerdac, in care si-a petrecut multe veri impreuna cu pictorul Nicolae Grigorescu. Aici functioneaza acum o expozitia memoriala, unde pot fi vazute manuscrisele scriitorului, precum si diferite documente legate de viata si opera sa.

Acasa la Ion Creanga

2009-02-15T15:26:00.000+02:00

Dupa ce treci podul peste "Ozana cea limpede si frumos curgatoare", ajungi la Humulesti, localitate cunoscuta din amintirile lui Ion Creanga, in prezent cartier al orasului Targu Neamt. Aici descoperi o casa tipic moldoveneasca, un adevarat monument de arhitectura populara, locul in care s-a nascut si a copilarit marele povestitor. Casa a fost construita în 1830 de către Petrea Ciubotariul, bunicul povestitorului, din barne groase lutuite, cu o prispa ingusta de lut si un acoperis larg de dranita. In anul 1944 Sofia Grigoriu (nascuta Creanga) doneaza casa Asociatiei Invatatorilor din Romania, iar in 1959 printr-un decret devine muzeu. Constructia a fost restaurata in 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Interiorul este compus din doua incaperi: tinda, in care era odinioara gura cuptorului, si o odaie mare, dar joasa, cu trei ferestruici pe latura de rasarit si de miazazi. In camera mai poate fi vazuta laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de tors, vartelnita si masa la care a invatat Ionica buchiile cartii.